Parfum Celebru

Preistoria

Parfumul este la fel de vechi ca istoria omenirii. Există vestigii care demonstrează că se foloseau diverse creme şi parfumuri încă de către cele mai vechi culturi şi civilizaţii. Mesopotamienii aveau o înclinaţie aparte pentru parfum şi frumuseţe. Cum a apărut însă primul parfum ? Nu putem face decât presupuneri. Cert este că din cele mai vechi timpuri, în toate religiile, oamenii au folosit parfumuri realizate dintr-o serie de răşini, tămâie, smirnă, lemn de santal sau alte lemne aromate pentru a aduce ofrande zeilor. Fără îndoială că aceste miresme ritualice aveau şi rol terapeutic, nu doar fizic, ci şi psihic (vezi beneficiile gamei Omerta – Ligne Pure Wellness – Aroma Therapy).

Mesopotamia

Pe tăbliţele de lut găsite în Mesopotamia au fost descoperite multe reţete de preparare a parfumurilor şi cremelor alături de descrierea proprietăţilor pe care le au componentele folosite în prepararea lor. Regina sumeriană Schubab ce a trăit în prejma anilor 3500 Î.Hr. a fost înmormântată împreună cu vase lucrate filigranat în aur ce conţin cosmetice pentru buze.

Egipt

Dintre popoarele antice, cel care a dezvoltat o puternică industrie cosmetică şi de parfumerie este cel egiptean. Preoţii erau primii cei care au dezvoltat pe lângă temple laboratoare de parfumerie, aromele fiind folosite în ceremoniile religioase. În templul din Edfu s-au găsit numeroase reţete de fabricare a parfumurilor iar descrierile pictografice arată că la procesiunile solemne organizate periodic la Karnac şi Luxor faraonul folosea machiaj abundent, era parfumat şi inhala fumul diverselor plante aromate arse în cădelniţe. Cosmeticele şi parfumurile erau folosite de egipteni pe scară largă şi în mediul laic. Femeile purtau peruci parfumate şi foloseau abundent creme şi cosmetice pentru corp şi faţă, iar bărbaţii purtau şi în vreme de război o sticlă atârnată de centură ce conţinea ulei parfumat pentru îngrijirea părului şi a pielii împotriva climei uscate. Despre regina Hatşepsut se povesteşte că a dispus plantarea a patruzeci de copaci pentru smirnă în grădina palatului său de la Deir el Bahari iar preocuparea pentru parfumerie este evidentă şi din faptul că denumeau locuri în funcţie de aromele întâlnite acolo : de exemplu, teritoriul actualei Somalia era denumit “regatul tuturor aromelor”. Este, de asemenea, arhicunoscut că foloseau diverse miresme şi creme la îmbălsămarea şi mumificarea celui mort.

Israel

Egiptenii îşi aduceau produsele din care realizau parfumuri şi cosmetice din diverse locuri între care unul important era Israel. Biblia povesteşte că Iosif, fiul lui Iacov, a fost vândut de fraţii lui unor comercianţi de esenţe din Palestina care mergeau în Egipt spre a-şi vinde produsele. Moise primeşte pe muntele Sinai porunca de a construi Chivotul Legii şi altarul cu miresme. Astfel, l-a însărcinat pe Aaron, Marele Preot, să ardă în fiecare dimineaţă şi seară tămâie împreună cu esenţe de Nataf, onix şi galbanum. Sunt nenumărate referinţe în Biblie privitor la folosirea de cosmetice şi parfumuri, o alta dintre ele fiind povestea văduvei bogate Judith care foloseşte cosmetice şi parfumuri pentru a-l seduce pe Olofern. Dar maxima exaltare a cremelor şi parfumurilor o găsim în Cântarea Cântărilor.

Noul Testament face la rândul său o serie de trimiteri la utilizarea de parfumuri şi miresme : corpul celui mort este uns cu astfel de produse iar scena în care Maria îi unge picioarele lui Iisus şi le usucă apoi cu părul său este elocventă. De asemenea, Magii oferă copilului Iisus tămâie şi smirnă.

Grecia

Grecii foloseau de asemenea unguente şi parfumuri considerate de origine divină, pe care le utilizau zeii înşişi. Aceştia i-au învăţat pe oameni cum să le folosească. O serie de nimfe şi zeităţi sunt povestite ca fiind creatoare de arome. Grecii au preluat diverse arome şi modalităţi de preparare din ţări apropiate precum Siria, Creta dar şi Arabia şi alte popoare mediteraneene şi vindeau pe scară largă produse de parfumerie în mici magazine sau în agora.

Aceste produse erau atât de abundent folosite în mod curent de grecii de rând, încât Solon a interzis folosirea de arome pentru a limita cheltuielile făcute cu importul lor. Interdicţia nu a rezistat multă vreme. Desigur, existau şi greci ca Socrate care respingea folosirea de parfumuri de către bărbaţi deoarece ar deveni sclavi, din oameni liberi cum erau.

Etruria

Etruscii, identificaţi în actuala zonă Toscana, a căror origine şi limbă sunt încă nedescifrate, utilizau pe scară largă produse cosmetice şi de parfumerie, dovadă fiind nenumăratele vase găsite în care le păstrau, vase create cu un meşteşug nemaiîntâlnit.

Fenicienii şi Cartagina

Fenicienii, canaaniţi de limbă şi cultură semită, stabiliţi cu 7000 de ani în urmă într-un ţinut aflat între mare şi munţii Libanului, au devenit cel mai mare distribuitor de parfumuri în bazinul mediteranean. Nu cunoaştem decât în parte ce arome foloseau dar s-au păstrat o serie de vase de sticlă în care le depozitau. Când Alexandru cucereşte şi ultimul oraş fenician, Tiro, aceştia din urmă se refugiază în Cartagina, oraş pe care îl înfiinţaseră cu multă vreme în urmă unde au continuat folosirea de parfumuri dar nu în mod excesiv.

Roma

Romanii, la origine un popor sărac, auster, se transformă complet în urma contactului cu etruscii şi grecii într-un popor cu obiceiuri luxoase, ce ajunge să folosească abuziv produsele de cosmetice şi parfumerie. Se povesteşte că Nero parfuma aripile porumbeilor pentru a răspândi, în zborul lor prin cameră, parfumul preferat. De asemenea, despre soţia sa, Poppaea, se spune că se scălda în laptele de măgari ce avea proprietăţi de înfrumuseţare. La Roma, magazinele de parfumerie erau instalate într-un cartier al lor numit “Unguentarium Vicus”. Căderea Imperiului Roman şi era creştină, austeră, fac aşa încât folosirea parfumurilor să se reducă drastic, fiind întâlnite doar în casele nobililor.

Islam

Dacă romanii erau mari consumatori de parfumerie dar le importau, arabii le şi produceau devenind experţi în această industrie. Arabia, cunoscută ca “ţara parfumurilor”, exportă masiv esenţele sale în Vest. Mahomed însuşi, fondatorul islamismului, promite credincioşilor un paradis parfumat cu râuri şi grădini frumoase.

Renaşterea – Veneţia, Florenţa

Capitalele renascentiste ale parfumurilor au fost Veneţia şi Florenţa. Recuperând reţete vechi, în această perioadă aceste oraşe dezvoltă din nou industria parfumeriei. Se spune că, atunci când Catherina de Medici a plecat în Franţa să se căsătoreasca cu regele Henric al II-lea, a luat în suita ei si parfumierul ei personal, Renato din Florenţa; bârfele spun că el este, prin deschiderea de magazine în Paris, la originea dezvoltării acestei industrii franţuzeşti.

Parfumeria comercială – Franţa

Astfel, Franţa a devenit în timp imperiul parfumurilor. La început fiecare laborator crea propriile parfumuri personalizate pentru anume clientelă bogată dar treptat folosirea se răspândeşte pe scară largă în rândul populaţiei. Gurile rele spun că utilizarea masivă de esenţe în Franţa era necesară pentru a ascunde lipsa de igienă. Povestea spune că în timpul Revoluţiei franceze a fost creat un parfum numit “Ghilotina” ce avea mirosul nobilimii ghilotinate. Impusul de dezvoltare spre adevărata industrie de parfumerie a fost dat de Napoleon, mare fan al aromelor, aşa încât azi Franţa a devenit cel mai mare producător şi exportator de parfum, ce vehiculează sume uriaşe de bani, înglobează sute de mii de angajaţi şi realizează cercetări în laboratoare uriaşe.